PRIMAVARA

Printre ramuri ciripesc
Rândunici gălăgioase,
Iar copacii-nmuguresc...
Mii de frunze bucuroase
Abia capul îl iţesc...
Vine vremea să ne luăm
Alte haine mai uşoare,
Răcoroase, căci avem
Azi pe cer, un vesel soare!

E vreme grea, eşti iar departe,
O veşnicie ne desparte
Privesc o lume ce nu-i vie,
N-are motiv de bucurie...

Cu ei odată am murit,
Cu ei odată n-am simţit
Cu ei odată mă afund
Într-o prăpastie fără fund

Doar lacrimi curg, şi-s lacrimi grele
Şi plâng greşeala vieţii mele
De suflet n-am mai ascultat,
Iar ce-am iubit am condamnat.....

Azi e prea târziu

Iubite, azi e prea târziu,
Din tot ce-a fost mai e doar scrum
Şi fiecare-o va lua
Pe al său drum...

Degeaba azi îmi pare rău...
Încet, durerea mea s-a stins
Dar cicatricile-au rămas
Un foc aprins...

Vreau doar de viaţa mea să-mi văd,
Nu vreau de azi să-mi amintesc
Că-n lume undeva eşti tu,
Căci te iubesc...

Din calea mea să te reţii,
Te rog, in drum să nu-mi apari
Nu cred în basme şi-n poveşti
Şi-n vorbe mari...

La fel, departe...

La fel, departe
Orele se scurg
În zarea largă
Zâmbeşte un amurg

La fel de tainic,
Soarele s-a stins
Lumina caldă
S-o purtăm in vis

La fel de teamă
Mi-e, dar va pieri
Cum noaptea piere
În fiecare zi

Şi visul dulce
Ce nu s-a trezit
O să mă scalde
Seara-n asfinţit

Rugă (2)

O rugă am şoptit încetişor
'nainte somnul dulce să mă-nvingă
Durere să nu simt şi-acum din nou
Şi-o ploaie focul iute să mi-l stingă

Un cântec prea încet şi prea domol
Să-mi fure gândul negru, să mi-l uite
Să-mi pot imagina din nou că zbor
Iar noaptea să-mi aducă somnul iute...

Să uit orice vreodată a făcut
Ca sufletul să-mi fie o furtună
Un zâmbet să schiţez şi-apoi s-adorm
Îndata ce-am şoptit că ... "noapte bună"

Şi-un vis frumos, cu cer şi cu păduri
Cu soare mult, îndată să apară
Să nu suspin... şi-abia să mă trezesc
Când se iveşte soarele de vară...

Furtuna

E cerul albastru, şi-i palidă luna
Departe se vede cum vine furtuna
Iar norii sunt negri, opaci si grăbiţi
Şi-n tot orizontul ei par risipiţi

Porneşte şi vântul să bată mai tare
Doar spre a vesti că furtuna e mare
Copacii se-nclină si joacă în vânt,
Deasupra oraşului plouă mărunt...

Mai tare, mai tare tot şuieră vântul
Şi-şi cântă mereu în crescendo descântul
Copacii iar joacă şi fac plecăciuni
Căci ploaia-i creată să facă minuni

Şi frunzele par azi recunoscătoare
Se-mbată mereu din a ploii savoare
Şi stropii de apă par vii sub lumină,
Şi sufletu-mi pus la-ncercare alină.....

De plec

De plec, tu dorul ai să-l porţi
O umbră lângă paşi,
Ş-ai să încerci s-alergi deşart,
Nicicând să nu mă laşi

Ai să socoţi şi-ai să dezbini
Ce bine, rău, era
Sa ştii ce-am fi putut să fim,
Greşeala mea, a ta

Ce împreună ne-a adus
Şi ce ne-a despărţit,
Cine pe cine a trădat
Şi cine a iubit...

De plec, tu dorul ai să-l porţi
În suflet, doliu greu
Pentru ceva ce ai crezut
Că va trăi mereu...

Şi noaptea nu va fi la fel
Căci luna, tremurând
Va acompania şi ea
Tristeţea ta, plângând

De plec, tu perna ai să strângi
Crezând că-s iarăşi eu
Prea multe nopti ai să visezi,
Simţind parfumul meu...

Tot ai să cauţi să mă-ntorci...
De ce n-ai ascultat
Când nu era înca târziu?
Azi gata ... am plecat...

Poate

Mi-e ceru-albastru şi frumos,
Mi-e ziua lungă, plină
Toţi norii mei demult s-au dus,
Mi-e inima senină

Mi-e ziua caldă... dar acum
La inceput de noapte
Mi-aduce linişte doar el,
Doar al meu gând că "poate"

Mi-e pleoapa somnoroasă, grea...
Cand pun geană pe geană,
Acelaşi gând rupt din poveşti
Spre vise ma indeamnă

Aceiaşi noapte o trăiesc,
Mereu, noapte de noapte,
Şi-n vis sunt fericită iar
De visul meu că "poate"

Mi-e dimineata proaspată
Şi mi-e cafeaua dulce,
Iar al meu gând purtat din vis
Spre acel "poate" se duce

Şi-asa, in fiecare zi
Şi-n fiecare noapte
Mi-aduce bucurie doar
Speranta mea că "poate"

Şi "poate" că-intr-o bună zi
Nu voi mai spune "poate"
Ci visul meu aşa frumos
Va fi realitate

Poate.

Ruga

Te rog, un Înger Doamne, trimite-asupra mea
Ca să-mi vegheze calea ce-mi pare-atât de grea
Cu fiecare pas eu mă simt mereu mai mic,
Din lumea asta-ntreagă-nţeles-am doar un pic

O rază de lumină doar dă-mi, şi am s-o port
Şi îmi va fi, în suflet, de-această lume cort
Şi va rămâne-n mine lumină tot mereu
Şi poate că găsi-voi cândva şi drumul meu...

De-a mai ramas

De-a mai rămas nimica
Din ce speram cândva,
Lumina să vegheze
Şi-n viata mea, şi-a ta

De-a mai rămas in suflet
Doar unicul regret
Ce peste noi apasă
Şi macină incet,

De-a mai rămas doar praful
Ce-i măturat de vânt
Şi de-a rămas in gânduri
Refrenul unui cânt,

De-i doar o amintire
Ce ştim numai noi doi,
De-a mai rămas o poză
Prin mii de alte foi,

Un Înger lângă tine
Doresc să ai mereu,
Să iţi vegheze viaţa,
De-i bine sau de-i greu...

Lipsit de importanţă
E tot ce am avut,
Aşa-i departe astăzi,
Miracol ce-a trecut!

Pastel

Dintre nori apare, iată
Galbena lumină
Norii fug infrânţi in zare,
Căutând odihnă

Flori pitite, zgribulite
Îsi arată faţa
Bănuind c-ar fi venit iar
Astăzi dimineaţa

De prin poduri, guralive
Vrăbiile zboară
Bucuroase de răcoarea
Ploilor de vară

După geam privesc, şi simt cum
Sufletul îmi creşte,
Un minut de-ajuns si iată,
Viaţa se porneste...

Păsări zbor, soarele râde
Ce frumos e-afară!
Şi ce calde şi duioase-s
Ploile de vară.....