marți, 26 februarie 2008

De plec

De plec, tu dorul ai să-l porţi
O umbră lângă paşi,
Ş-ai să încerci s-alergi deşart,
Nicicând să nu mă laşi

Ai să socoţi şi-ai să dezbini
Ce bine, rău, era
Sa ştii ce-am fi putut să fim,
Greşeala mea, a ta

Ce împreună ne-a adus
Şi ce ne-a despărţit,
Cine pe cine a trădat
Şi cine a iubit...

De plec, tu dorul ai să-l porţi
În suflet, doliu greu
Pentru ceva ce ai crezut
Că va trăi mereu...

Şi noaptea nu va fi la fel
Căci luna, tremurând
Va acompania şi ea
Tristeţea ta, plângând

De plec, tu perna ai să strângi
Crezând că-s iarăşi eu
Prea multe nopti ai să visezi,
Simţind parfumul meu...

Tot ai să cauţi să mă-ntorci...
De ce n-ai ascultat
Când nu era înca târziu?
Azi gata ... am plecat...

2 comentarii:

blssfl htrd spunea...

Very nice poem as usual, and oddly original and refreshing, compared to the modern rhymless pseudo-crap that passes as poetry these days.

Anonim spunea...

cititi blog-ul intreg, destul de bine

 
Catalog Bloguri